Descoperă puterea instinctului tău de mamă: Ghidul tău pentru o legătură mai puternică cu bebelușul tău | Comentarii articol

Comenteaza / Pune o intrebare

Ultimile 10 comentarii

  1. adriana anton
    adriana anton trimis la 25/5/2012

    foarte bun articol . minunat . nota 10 . e bine sa citesti sa te informezi dar apoi sa iti asculti instinctul . eu asa am procedat pana acum si sunt multumita de rezultate .

    Raspunde la acest comentariu
  2. ANDREEA
    ANDREEAtrimis la 18/5/2012

    minunat articol

    Raspunde la acest comentariu
  3. lorena
    lorenatrimis la 19/2/2007

    e foarte frumos si intresant imi place

    Raspunde la acest comentariu
  4. boobooricu
    boobooricutrimis la 29/1/2006

    Nici nu stiti ce bine mi-a facut sa citesc acest articol si comentariile voastre..deja nu mai stiam ce sa cred si ce sa fac cu fetita mea..toti zic sa lasi copilul sa adoarma singur..o fii bine nu o fii..nu pot sa o fac...si daca o las sa planga ma simt vinovata..asa ca ma bucur ca am dat peste acest articol, imi pune un zambet pe buze

    Raspunde la acest comentariu
  5. piticut
    piticuttrimis la 28/11/2004

    eu nu imi aduc aminte de mingiierei, de jocuri, de priviri dragastoase...Am 31 de anu si inca mai tinjesc dupa ele.Nu vreau ca copilul meau sa creasca frustrat de dragoste, caci ce altceva este sa stai linga el neconditionat, sa ii previi nevoile, dorintele?.Ar fi pentru prima oara cind s-ar adeveri ca prea multa dragoste strica.Asa ca sa ne iubim copii si sa le dam totul, ca merita...

    Raspunde la acest comentariu
  6. Ana
    Anatrimis la 16/12/2003

    Eu am fost un copil crescut asa, dupa cum spun cartile, si pot sa va spun, dragi mamici, ca am suferit ENORM. Am avut mereu o rana in suflet pentru ca mama nu a vrut sa ma ia la ea in pat, nu a raspuns cind plingeam ca sa nu ma rasfete, totul era la ora exacta si nu cind vroiam eu, etc... Enormitatea e ca ea o facea ca sa ma creasca bine, ca asa zicea cartea! Fetelor, lasati cartile, regulile, igiena exagerata, lasati libertate copilul care nu are o nevoie mai mare decit iubirea voastra! Ascultati-va sufletele de mame inainte de orice! Nu veti regreta niciodata ca ati dat prea multa iubire copiilor vostri!

    Raspunde la acest comentariu
  7. Stela
    Stelatrimis la 30/9/2002

    Recent nu demult am avut o nastere prematura, si in rezultatul unor complicatii fetita s-a nascut moarta. Unica amintire care mi-a ramas de atunci este corpul micut si cald de pe burta mea... Pufusorul blond de pe cap... si sentimentul cela terifiant de dupa... Citind articolul mi-am adus aminte de toate asteptarile si evenimentele din timpul sarcinii. De tot ceea ce speram sa fac, dar nu am mai ajuns... Acum astept cu nerabdare urmatoarea sarcina. Veti fi alaturi neaparat si atunci. Merci

    Raspunde la acest comentariu
  8. ANICUTA ALEXE
    ANICUTA ALEXEtrimis la 19/9/2002

    Am un baietel de 12 ani si o fetita de 5 ani si 5 luni, mi-am crescut copii cu multa dragoste i-am dorit din tot sufetul atat eu cat si sotul. Pentru acest lucru au fost multe zile de spitalizare, tratament... Desi toata lumea imi spunea ca nu este bine sa ii iau langa mine, sa ii mangai, eu nu am fost de acord, n-ma suportat sa-i aud plangand, sa mu-i mangai... Sunt doi copii minunati, inteligenti, cu bun simt, sunt constienti de ce au voie sa face si ce nu, au un program atat pentru baiat care este la scoala cat si pentru fetita care este la gradinita... Dragostea si atentia unui parinte nu pot face RAU ci doar bine. D obicei copii incearca sa imite adultii, iar eu ma bucur din suflet ca au luat tot ce este mai bun de la noi (parintii).

    Raspunde la acest comentariu
  9. corina
    corinatrimis la 13/12/2001

    Eu am un bebelus de 4 luni. Desi mi s-a spus sa-l mai las sa planga, n-am facut niciodata asta. Pentru el stau acasa 1 an de zile, sa-l las sa planga doar ca sa-i arat cine e seful, sau sa confirm ca nu se moare din asta? Absurd.

    Raspunde la acest comentariu
  10. roxana
    roxanatrimis la 8/11/2001

    eu am o fetita de 9 1/2 luni si chiar ma intrebam pana unde se poate merge cu "rasfatul"...am fost deseori acuzata ca-mi rasfat prea mult fetita pentru ca nu prea o las sa planga...adevarul este ca nu mi se parea deloc normal s-o las sa planga...se mai intampla cand nu am incotro...cand sant singura si trebuie sa-i pregatesc baita sau mancarea si plange, nu am incotro..trebuie s-o las..dar in rest nu cred ca bebelusii trebuie lasati sa planga pentru a intelege ca nu sunt ei "seful" in familie...daca plange, are un motiv...nu-mi vine sa cred ca un om plange degeaba..ori este obosit, suparat, deranjat de ceva anume...nici nu conteaza..atata timp cat el inca nu-si poate exprima starile si dorintele, nevoile decat prin plans atunci nici nu se poate pune problema de rasfat...si pana la urma chiar de-ar fi asa...de ce sa nu-i rasfeti? ei sunt micile noatre minuni...eu si acum ma intreb cum de 2 oameni pot face o asemenea minune?!!! si desii lucrez 8 ore pe zi, abia astept sa ajung acasa s-o rasfat... cu drag, rox

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim). | Toate campurile trebuie completate!

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️

Subiecte tratate:
Tema: